Visi vertimai

Imi dădeam seama că mă îndrăgostisem de ea, dar nu aşa cum credeam eu că se
poate întâmpla… Îi spusei acest lucru şi începu să râdă. Cât de rare şi de puţine erau
aceste scene directe, când vorbeam despre noi ! Dacă ar fi fost mai dese, cred că mi-aş fi
pierdut repede capul. Ea voia să pară simplă, dar fiinţa ei nu se lăsa uşor de desluşit.
Atunci când povestea despre vremea când era studentă, aveam impresia că spectacolul
interior se proiectează în afară şi timpul trăirii ei curge asemeni unui râu.